Ţinutul din Nordul Moldovei, Bucovina, bine cunoscut în lumea întreagă pentru mănăstirile şi bisericile pictate şi în exterior, are îndeosebi pentru creştinii catolici din Moldova, dar şi din alte părţi, un punct de atracţie: Cacica.

Documentele şi relatările pe bază de tradiţie orală de care dispunem, ne permit să cunoaştem acest loc de pelerinaj.

Originea localităţii actuale datează din ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea fiind pusă în legătură cu bogatele zăcăminte de sare pe care stăpânirea austriacă a început să le exploateze din 1785, după ocuparea Bucovinei de către imperiul habsburgic în 1775.

Denumirea localităţii provine de la numeroasele cârduri de raţe existente pe terenul mlăştinos dată de către coloniştii polonezi şi ucrainieni aduşi aici pentru exploatarea sării: Kackza, în ucrainiană = raţă.

Cei veniţi la lucru aici, polonezi, nemţi şi ucrainieni, erau de religie romano-catolică şi greco-catolică. Iniţial, o comunitate mică, credincioşii aceştia erau îngrijiţi sufleteşte de către preoţii de la parohia catolică cea mai apropiată, din Gura-Humorului, înfiinţată în 1785.

Prin 1792 este cunoscută, în Cacica, activitatea unui preot romano-catolic polonez, stabilit, numit Clemens. În anul 1799 urmează în Parohia Cacica preotul Iacob Bogdanovici care, pentru îndelungata sa păstorire şi pentru realizările sale deosebite, a fost supranumit "părintele salinei". El este acela care în anul 1810, cu sprijinul administraţiei salinei, a ridicat prima biserică romano-catolică din Cacica, pe terenul de vi-a-vis de salină. La sfinţirea acestei biserici, preotul Bogdanovici a aşezat pe altarul principal o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Isus în braţe, pe care a adus-o de la mănăstirea Stanislavov din Polonia, asemănătoare cu icoana renumită din Cestochova. Această icoană de bucura de o cinste deosebită în Polonia. Şi creştinii din Cacica i-au arătat o mare cinstire încât treptat s-a dezvoltat în jurul ei cultul Maicii Domnului de la Cacica, precum şi pelerinajul annual de la 15 august, în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului.

Viaţa catolică de la Cacica a cunoscut o înflorire noul prin zelul Arhiepiscopului din Lemberg, Iosif Weber, căruia I se datorează următoarele iniţiative: 1) A încredinţat în anul 1900 conducerea Parohiei Cacica preoţilor Lazarişti. 2) A dispus şi finanţat construcţia unei noi biserici în Cacica, actualul sanctuar, a cărui inaugurare a avut loc în 1905 3) A schimbat hramurile tuturor bisericilor din Bucovina care aveau patron Adormirea Maicii Domnului, cu Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, pentru a nu se împiedica participarea credincioşilor şi preoţilor la pelerinajul de la Cacica. 4) A poruncit ca în fiecare an toate parohiile din Bucovina să organizeze pelerinaje oficiale, pe data de 15 august, la cacica. Primul paroh lazarist a fost Gaspar Slominski, care s-a îngrijit de ridicarea actualei biserici, deasupra celei vechi, cu dimensiunile: 40 m lungime, 20 m lăţime, 14 m înălţime interioară, şi 40 m înălţimea turnului. Biserica este zidită din piatră şi cărămidă presată, în stil gotic. Tot la îndemnul Arhiepiscopului Weber s-au montat în prezbiter cinci vitralii de mare frumuseţe şi valoare. Altarul principal şi altele laterale sunt lucrate la renumita firmă Stuflesser din Tirol. Confesionalele sunt din stejar, sculptate în stil gotic. De o atenţie deosebită se bucură icoana "Madona Neagră" fixată în altarul principal, fiind o pictură în stil oriental. Biserica posedă multe ex voto-uri, obiecte care exprimă recunoştinţa celor care au fost vindecaţi ori au obţinut diferite haruri prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria. În anul 1912, Biserica din Cacica a fost dotată cu o orgă clasică adusă de la Viena. Prin anul 1936, în spatele bisericii, a fost construită o grotă, imitaţie a celei de la Lourdes. Un punct de atracţie turistică este capela Sfintei Varvara din interiorul subteran al salinei Cacica, săpată în masivul de sare, la 30 m adâncime.

Catolicii de la Răsărit de Carpaţi, şi nu numai ei, privesc cu legitimă mândrie spre sanctuarul marian de la Cacica, îl îndrăgesc şi îl frecventează cu credinţă şi nădejde, încredinţându-se mijlocirii Maici Preacurate, pentru ca viaţa lor să le fie cât mai frumoasă şi rodnică.