Cine nu a auzit de Lourdes? (pronunţat "lurd"). Câţi însă cunosc cel puţin câteva date esenţiale despre Lourdes?
Pelerini în grup, pelerini solitari, bărbaţi şi femei merg la Lourdes să se roage, să simtă chemarea la convertire, să implore vindecare pentru sine sau pentru cei scumpi ai lor.
Dacă ar exista o clasificare a sanctuarelor mariane după criteriul afluenţei, capacităţii de găzduire, numărul de Sf. Liturghii celebrate, orăşelul Lourdes, din Pirinei (sudul Franţei), ar putea aspira la titlul de "primul sanctuar al lumii", lăsând cu mult în urmă Fatima, Loreto, Pompei, La Salette.
O asemenea clasificare de fapt nu există, pentru că altele sunt valorile în joc când este vorba de centrele de spiritualitate. Totuşi, câteva cifre ne pot ajuta să vedem, cum şi cât de mult au influenţat apariţiile Sf. Fecioare, viaţa orăşelului Lourdes.
În 1858 era ceva mai mare decât un târg, numărând aproximativ 4.300 de locuitori. Astăzi Lourdes are 18.000 de locuitori, o imensă reţea hotelieră cu o capacitate de 35.000 de locuri, fiind astfel al doilea oraş turistic al Franţei, după Paris. Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte din activitate turistică; să menţionăm printre altele numai cele peste 600 de magazine de suvenire şi obiecte religioase.
Aceste cifre par într-adevăr enorme, dar ele nu sunt aproape nimic, în comparaţie cu marele număr de pelerini care trec prin Lourdes şi se opresc cel puţin o zi: 4,5 milioane pe an.
Lourdes a devenit cunoscut în lumea întreagă prin apariţiile Sfintei Fecioare, Bernadetei Soubirous (pronunţat "subiru"); au avut loc 18 apariţii între 11 februarie şi 16 iulie 1858.
Bernadeta s-a născut la 7 ianuarie 1844, în familia săracă a lui Francisc şi Luizei Soubirous; după ea vor mai veni alţi 8 copii din care numai 3 vor rămâne în viaţă.
În dimineaţa zilei de joi, 11 februarie 1858, Bernadeta merge să strângă lemne de-a lungul râului Gave, împreună cu sora ei şi cu-o prietenă de-a lor. În timp ce se găseau în preajma grotei Massabielle, singură Bernadeta a auzit "un zgomot ca o suflare de vânt": "Într-o nişă a grotei apăruse o "doamnă îmbrăcată în alb, având mijlocul încins cu o fâşie albastră, câte un trandafir galben pe fiecare picior şi un rozariu în mâini; legătura rozariului era de aceeaşi culoare ca şi trandafirii, boabele de culoarea albă".
Abia în timpul celei de a treia apariţii - 18 februarie - "doamna "i se adresează, în dialectul local, rugând-o să mai vină de 15 ori la grotă şi-i spune: "Nu vă promit să vă fac fericită în această lume, ci în cealaltă".
Mesajele succesive au fost tot la fel de scurte: o triplă invitaţie la pocăinţă, rugăciune pentru păcătoşi, îndemnul de a se construi o capelă şi de a se veni acolo în procesiune. În sfârşit, la 25 martie, la a 16-a apariţie "doamna" îşi descoperă identitatea: "Eu sunt Neprihănita Zămislire".
Un şir de haruri şi minuni adevărate vor confirma autenticitatea apariţiilor, autenticitate recunoscută oficial la 18 ianuarie 1862 de episcopul de Tarbes. Pe măsură ce faima Lourdes-lui se răspândea în lumea creştină, Bernadeta dorea să se retragă în tăcere, în umbră. În 1866 se face călugăriţă, intrând în congregaţia Surorilor Carităţii din Nevers, unde se va stinge din viaţă după o suferinţă îndelungată la 16 aprilie 1879. A fost declarată sfântă de papa Pius al XI-lea la 8 decembrie 1933.
Din 1858 şi până astăzi, Lourdes şi-a păstrat intact renumele de "sanctuar al bolnavilor". Se verifică multe minuni la Lourdes, minuni care uimesc mulţimile. Dintre numeroasele vindecări minunate, aproape 70 au recunoaştere oficială din partea Bisericii pe baza unor constatări ştiinţifice foarte riguroase.
Vindecări fizice, dar mai ales sufleteşti: numai în cer se ţine adevărata evidenţă a harurilor de ordin spiritual şi fizic, pe care pelerinii le dobândesc la Lourdes, prin mijlocirea Preacuratei. Isus, care a dat ascultare cererii mamei sale la Cana, nu va întârzia să primească rugăciunile pe care creştinul i le adresează prin mijlocirea aceleiaşi mame, Sfânta Fecioară de Lourdes.
