REF: Viaţa e jocul pe care-l pierzi,
Dacă nu eşti stăpân pe ceea ce crezi,
Viaţa e marea pe care te pierzi,
Dacă cu-al tău vapor nu ştii să navighezi.

Ascultaţi, cum vântul nu tace,
Vă rog să plecaţi, lăsaţi-mă-n pace,
De tot acest aer goliţi-mi ograda,
Luaţi-mi şi strada.
Ajunge! Este prea multă lumină,
Prea multe culori, eu vreau numai una,
Eu vreau albul zăpezii în toate,
Tăcere şi moarte.

Nimic nu este destin şi nici soartă,
O lume nebună, nebună, mă iartă,
În tine-mi caut zadarnic norocul
Dar nu-nţeleg jocul.
Ajunge! Este prea multă tăcere,
Eu vreau soare, din nou înviere,
Cu aer proaspăt umpleţi-mi ograda,
Aduceţi şi strada.