REF: Ruga mea să fie, Doamne, ca a ta în Ghetsemani,
Când pe faţa cad sudoare sângele-ţi forma broboane,
Sau ca rugaţi de pe cruce când iertai pe toţi duşmanii
ori strigai în părăsire „Eli lama sabachtani”.
Când lovit de-o nedreptate de furie sunt cuprins, de ispita răzbunării nu cumva să fiu învins.
Când cuprins de-o grea tristeţe, totul îmi pare întunecat, ca-n momentul încercării să rămân netulburat.
Când mă întreb de insuccese, pentru ce să mai trăiesc, ca să împlinesc în toate voia Tatălui ceresc.
Să renunţ la mine însumi ca să merg pe urma ta şi să-mi iau pe umeri crucea orişicât ar fi de grea.
Când pe faţa cad sudoare sângele-ţi forma broboane,
Sau ca rugaţi de pe cruce când iertai pe toţi duşmanii
ori strigai în părăsire „Eli lama sabachtani”.
Când lovit de-o nedreptate de furie sunt cuprins, de ispita răzbunării nu cumva să fiu învins.
Când cuprins de-o grea tristeţe, totul îmi pare întunecat, ca-n momentul încercării să rămân netulburat.
Când mă întreb de insuccese, pentru ce să mai trăiesc, ca să împlinesc în toate voia Tatălui ceresc.
Să renunţ la mine însumi ca să merg pe urma ta şi să-mi iau pe umeri crucea orişicât ar fi de grea.
