Marţi din săptămâna a 13-a de peste an

LECTURA I
Domnul a făcut să cadă din cer asupra Sodomei şi Gomorei ploaie de sulf şi de foc.
Citire din cartea Genezei 19,15-29
La revărsatul zorilor, îngerii l-au făcut pe Lot să iasă, zicând: "Ridică-te! Ia-ţi femeia şi pe cele două fiice ale tale, care se află aici, ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetăţii!" ¹⁶ Deoarece ezita, bărbaţii i-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice; Domnul având milă de el, i-au făcut să iasă şi i-a călăuzit în siguranţă în afara cetăţii. ¹⁷ În timp ce-i făceau să iasă afară, el le-a zis: "Fugi, scapă-ţi viaţa! Nu privi în urma ta şi nu te opri nicăieri în zonă! Scapă în munte ca să nu pieri!" ¹⁸ Lot le-a zis: "Nu, Doamne, te rog! ¹⁹ Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi şi tu mi-ai arătat o mare îndurare făcând să trăiască sufletul meu, dar eu nu pot să fug în munţi, căci nenorocirea mă va ajunge din urmă şi voi muri. ²⁰ Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i aşa că e mică? Şi mi-aş putea salva viaţa!" ²¹ El i-a spus: "Iată că îţi fac şi această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit. ²² Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!" De aceea cetăţii i s-a dat numele de Ţoar. ²³ Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Ţoar. ²⁴ Domnul a făcut să plouă asupra Sodomei şi Gomorei sulf şi foc de la Domnul din ceruri. ²⁵ Dumnezeu a distrus aceste cetăţi şi toată zona împreună cu toţi locuitorii cetăţilor şi cu tot ce răsărea pe pământ. ²⁶ Soţia lui Lot s-a uitat înapoi şi a devenit stâlp de sare. ²⁷ Abraham s-a trezit dis-de-dimineaţă spre locul în care stătuse înaintea Domnului, ²⁸ a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul din zona Iordanului şi a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor. ²⁹ Când Dumnezeu a distrus cetăţile din acea zonă, Dumnezeu şi-a amintit de Abraham şi l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetăţile în care locuise Lot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 25(26),2-3.9-10.11-12 (R.: cf. 3a)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta!

² Cercetează-mă, Doamne, şi pune-mă la încercare,
verifică-mi în foc rărunchii şi inima,
³ căci bunătatea ta este înaintea ochilor mei
şi umblu în adevărul tău! R.

⁹ Să nu iei sufletul meu laolaltă cu cei păcătoşi
şi viaţa mea cu cea a vărsătorilor de sânge,
¹⁰ în mâinile cărora este nelegiuire
şi a căror dreaptă este plină de mită! R.

¹¹ Dar eu umblu în neprihănirea mea,
răscumpără-mă şi îndură-te de mine!
¹² Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă;
în adunări îl voi binecuvânta pe Domnul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5
(Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,23-27
În acel timp, urcând Isus în barcă, discipolii lui l-au urmat. ²⁴ Şi iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea! ²⁵ Venind discipolii lui, l-au trezit, spunându-i: "Doamne, salvează-ne! Pierim". ²⁶ Dar el, le-a spus: "De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?" Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. ²⁷ Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: "Cine este acesta că şi vânturile şi marea ascultă de el?"

Cuvântul Domnului

Teama ucenicilor pe lacul în furtună venea din necunoaşterea deplină a lui Isus; de fapt, apoi se vor întreba: "Cine este acesta că şi vânturile, şi marea ascultă de el?" Şi temerile mele vin pentru că nu ţin cont cine este el, pentru că nu mă sprijin nu atât pe puterea sa, cât mai ales pe iubirea sa. Chiar şi în acele momente însă pot să strig cu încredere: "Salvează-mă, Isuse! Singur, fără tine, sunt pierdut!"