Luni din săptămâna a 2-a de peste an

LECTURA I
Deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit.
Citire din Scrisoarea către Evrei 5,1-10
Fraţilor, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi sacrificii pentru păcate. ² El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în greşeală, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune ³ şi din cauza ei, trebuie să ofere sacrificii pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. ⁴ Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron. ⁵ Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: "Fiul meu eşti tu; eu, astăzi, te-am născut"; ⁶ după cum se mai spune în alt loc: "Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchisedec". ⁷ În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. ⁸ Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, ⁹ iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el, ¹⁰ fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchisedec.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 109(110),1.2.3.4 (R.: 4b)
R.: Preot în veci eşti tu, după rânduiala lui Melchisedec.

¹ Oracolul Domnului către Domnul meu:
"Şezi la dreapta mea,
până voi pune pe duşmanii tăi scăunel picioarelor tale". R.

² Domnul va întinde din Sion, sceptrul puterii tale:
"Domneşte în mijlocul duşmanilor tăi!" R.

³ În ziua puterii tale,
tu domneşti strălucind de sfinţenie;
din sânul aurorei, ca roua, te-am născut. R.

⁴ Domnul s-a jurat şi nu-i va părea rău:
"Tu eşti preot în veci,
după rânduiala lui Melchisedec". R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mirele este cu ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,18-22
În acel timp, discipolii lui Ioan şi fariseii posteau. Au venit şi i-au spus lui Isus: "De ce discipolii lui Ioan şi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tăi nu postesc?" ¹⁹ Isus le-a spus: "Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească. ²⁰ Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei şi atunci, în ziua aceea, vor posti. ²¹ Nimeni nu coase un petic dintr-o stofă nouă, la o haină veche; altfel, peticul nou trage din haina veche şi ruptura devine mai mare. ²² Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile şi se vor pierde şi vinul şi burdufurile. Însă vinul nou se pune în burdufuri noi".

Cuvântul Domnului

Isus îi apără pe ai săi, deşi nu participau la postul ucenicilor lui Ioan Botezătorul şi al fariseilor. A-l primi pe el în viaţa proprie este cu adevărat un "vin nou": îl cunoşti şi îl simţi pe Dumnezeu ca pe propriul Tată, ca pe un Mire. Nu mai este vorba de a-i oferi o rugăciune sau ascultare faţă de o poruncă a sa: el devine viaţa noastră, respiraţia noastră.