Sâmbătă din săptămâna a 3-a de peste an

LECTURA I
Abraham aştepta cetatea care are temelii al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,1-2.8-19
Fraţilor, credinţa este garanţia realităţilor sperate, dovada realităţilor care nu se văd. ² Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie. ⁸ Prin credinţă, Abraham a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moştenire şi a plecat fără să ştie unde merge. ⁹ Prin credinţă, s-a stabilit în Ţara Promisă ca un străin şi a locuit în corturi împreună cu Isaac şi Iacob, care sunt împreună-moştenitori ai acestei promisiuni, ¹⁰ căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu. ¹¹ Prin credinţă, şi Sara, deşi sterilă şi trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea. ¹² De aceea, dintr-un singur om, şi acela aproape de moarte, s-au născut urmaşi mulţi cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării, care este fără număr. ¹³ Toţi aceştia au murit în credinţă, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut şi le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. ¹⁴ Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii. ¹⁵ Însă dacă şi-ar fi amintit de aceea din care ieşiseră, ar fi avut timp să se întoarcă; ¹⁶ dar, de fapt, ei aspiră după una mai bună, adică cea cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se ruşinează să fie numit Dumnezeul lor pentru că le-a pregătit o cetate. ¹⁷ Prin credinţă, Abraham l-a adus ca jertfă pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; şi era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile, ¹⁸ căruia i se spusese: "În Isaac va fi numită descendenţa ta”. ¹⁹ El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morţii, de aceea l-a redobândit ca semn.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: 68)
R.: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său.

⁶⁹ Ne-a înălţat o putere de mântuire
în casa lui David, slujitorul său,
⁷⁰ precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi
care au fost din vechime. R.

⁷¹ Să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
⁷² Astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri,
şi-şi aduce aminte de legământul său cel sfânt. R.

⁷³ De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru,
că ne va dărui harul
⁷⁴ ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, să-i slujim fără teamă,
⁷⁵ în sfinţenie şi dreptate sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41
În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: "Să trecem pe ţărmul celălalt!” ³⁶ Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. ³⁷ Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. ³⁸ El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: "Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” ³⁹ Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: "Potoleşte-te! Taci!” Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. ⁴⁰ Atunci le-a spus: "De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?” ⁴¹ Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: "Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?”

Cuvântul Domnului

"Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?" (Mc 4,38)

Uneori, când sunt în suferinţă, mă plâng cuiva şi sunt agitat; ar trebui în schimb să mă încred în tine, Isuse, care eşti mereu gata să ajuţi, chiar dacă vin la tine cu umilinţă. Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, că eşti alături întotdeauna!