† DUMINICA a 14-a de peste an

Ei sunt ca o casă răzvrătită, să ştie măcar că este un profet în mijlocul lor. Ochii noştri sunt îndreptaţi spre Domnul, Dumnezeul nostru, până când ne va arăta îndurarea sa. Mă voi lăuda cu bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos. Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui.

Învăţăturile şi minunile lui Isus trezesc admiraţia mulţimilor care văd în el puterea dumnezeiască, dar îi fac îndârjiţi în necredinţă pe concetăţeni, care au pretenţia că-l cunosc. Şi în Vechiul Testament avem asemenea cazuri în care poporul se revoltă împotriva Domnului. Sfântul Paul ne lămureşte această taină, când arată că Dumnezeu, odată cu revelaţiile extraordinare, i-a dat un ghimpe, care să-l umilească. Credinţa şi harul lui Cristos nu le pot primi decât aceia care îşi dau măcar seama de slăbiciunea şi sărăcia lor. Apostolul se bucură nu de lipsurile sale, ci de faptul că această lipsă îl dispune să primească puterea lui Cristos. Dimpotrivă, cei care pretind să-l cunoască sunt mai uşor tentaţi să uite de gratuitatea acestui dar.