† DUMINICA a 5-a a Paştelui

Le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul. La tine, Doamne, este lauda mea în adunarea cea mare. (sau Aleluia.) Aceasta este porunca lui: să credem şi să ne iubim! Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult.

Adeziunea vitală a credinciosului este esenţială pentru a aduce roade: nu în zadar expresia "în mine" se repetă de cinci ori în această secţiune. Rămânerea în Cristos este fundamentală supravieţuirii germenului credinţei. Cel care se desparte de Isus este condamnat pierzării: versetul 6 care conţine această declaraţie nu are numai o valoare de viitor. Într-adevăr, mântuirea pentru Ioan este deja începută cu întruparea lui Cristos; deja de acum omul decide destinul său. În spatele mlădiţei uscate stă misterul refuzului. Dar mlădiţele vii şi roditoare care încoronează trupul lui Cristos, adică Biserica, cunosc şi momentul durerii (v. 2), purificare necesară pe care Dumnezeu o împlineşte pentru a avea o Biserică "fără pată şi fără zbârcitură" (Ef 5,27).