† DUMINICA a 32-a de peste an

Femeia a mers şi a făcut din făina sa o turtă mică şi i-a adus-o lui Ilie. Laudă, suflete al meu, pe Domnul Dumnezeul tău! (sau Aleluia.) Cristos s-a oferit o dată, ca să ia asupra sa păcatele celor mulţi. Văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande.

În Evanghelie, Isus pune faţă în faţă prefăcătoria celor bogaţi şi modestia unei femei sărace, care pune în cutia milelor numai doi bănuţi. Gestul acestei văduve ne aminteşte de o altă văduvă, cea din Sarepta Sidonului care, în sărăcia ei, oferă hrană profetului Ilie. Prima primeşte elogiul lui Isus, cea de-a doua este răsplătită printr-o minune. Epistola compară cultul templului din Vechiul Testament, în care marele preot intra acoperit de sângele victimelor, cu liturgia nouă inaugurată de Isus Cristos care intră în cer acoperit de propriul său sânge. Femeia păgână oferă omului lui Dumnezeu o hrană pământească, cea care venea la templu oferă contribuţie pentru jertfe oficiale, pe când noi creştinii oferim sângele Mielului nepătat.