Marţi din săptămâna a 33-a de peste an

Tinerilor le voi lăsa exemplu nobil de a muri de bunăvoie şi cu cinste pentru legile nobile şi sfinte. Doamne, Dumnezeul meu, tu eşti salvarea mea. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut.

Căsătorită la 14 ani cu ducele Ludovic al IV-lea al Turingiei, şi mamă a trei copii, Elisabeta (1207-1231), fiică a lui Andrei, regele Ungariei, rămâne văduvă la 20 de ani. De atunci ea este supusă unor incredibile umiliri, pe care însă le suportă cu bunăvoinţă. Ca terţiară franciscană, mereu preocupată de meditarea celor cereşti, a îmbrăţişat o viaţă de totală sărăcie şi a înfiinţat un spital în care ea însăşi îi îngrijea pe bolnavi. A murit la Marburg la 24 de ani. Este o sfântă foarte populară şi a fost canonizată la patru ani după moartea ei.