Luni din săptămâna a 23-a de peste an

Va veni ziua în care aceea care trebuie să nască, va naşte (Pe aceia pe care i-a ştiut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte). Domnul a aşezat în tine izvoarele vieţii. Ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.

Orice naştere este un izvor de bucurie şi motiv de recunoştinţă faţă de Dumnezeu care cheamă la viaţă. Naşterea Mariei trezeşte în Biserică o bucurie şi o recunoştinţă deosebită. Umplută de Duhul Sfânt încă de la zămislirea ei, Maria este chemată să fie mama Mântuitorului. Naşterea Mariei este bucurie, pentru că prevesteşte împlinirea timpului hotărât de Dumnezeu pentru a ni-l trimite pe Mesia. Maria este aurora Soarelui dreptăţii şi a împărăţiei lui Dumnezeu. Naşterea Mariei este minunată şi sublimă prin aceea că reprezintă un moment hotărâtor în realizarea planului de mântuire urmat de iubirea veşnică a lui Dumnezeu. "Sfânta Marie Mică" este numită în vechile documente liturgice "Crăciunul de toamnă, preludiul noului soare al dreptăţii".