† DUMINICA a 5-a din Post

Voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi. Să nădăjduiască Israel în Domnul. Duhul celui care l-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi. Eu sunt învierea şi viaţa.

Învierea lui Lazăr este semnul realizării noii creaţii şi al noii alianţe promise de Ezechiel. Isus plânge înaintea primei creaţii, căzută în dezordine, în prada morţii şi a descompunerii. Patima, moartea şi învierea lui prin opera Duhului Sfânt (moartea şi învierea lui Lazăr le vestesc) îl proclamă stăpânul oricărei cărni. Învierea lui Lazăr este şi celebrarea Botezului nostru: în ziua Botezului, Biserica se îndreaptă spre catehumen ca şi spre creştinul căzut în păcat: "Lazăre, vino afară"; Cristos şi Biserica spun: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă"; bandajele păcatului cad auzind glasul Bisericii care se roagă împreună cu Cristos în faţa omului păcătos (Lazăr) şi rugăciunea ei îl restituie vieţii scufundându-l în apele de botez.