Vineri din săptămâna a 25-a de peste an

Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii. Binecuvântat este omul care se îngrijeşte de cel sărac. Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie nu mi-aţi făcut.

Păstoraş din Landes, Vincenţiu (1581-1660) s-a născut în Aquitania. De o inteligenţă vie, după terminarea studiilor, a fost hirotonit preot. I se încredinţează o parohie din Paris şi caută să înţeleagă mizeriile timpului său. A voit să le aducă remedii prin opere de asistenţă, cu ajutorul Doamnelor de Caritate şi prin întemeierea a două congregaţii: Preoţii Misiunii (a Lazariştilor), care trebuiau să conducă seminariile şi să predice în sate, şi Fiicele Carităţii (în colaborare cu sfânta Louise de Marillac) care trebuia să-i îngrijească pe săraci şi pe copiii abandonaţi. Acţiunea sa a adus roade pentru că sfântul a bazat-o pe rugăciune: “Dumnezeu, spunea el, nu refuză nimic rugăciunii, nici chiar răspândirea evangheliei”. A murit la Paris.