Vineri din săptămâna a 23-a de peste an

Cel muşcat să privească spre şarpele de aramă şi va trăi (S-a umilit pe sine, de aceea Dumnezeu l-a înălţat). Tu, Doamne, eşti mântuirea noastră. După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot astfel trebuie să fie înălţat Fiul Omului.

Înălţarea Sfintei Cruci ne aminteşte acest adevăr: crucea este instrumentul biruinţei lui Cristos. Prin ea Fiul lui Dumnezeu îl judecă pe împăratul acestei lumi şi dezvăluie răutatea păcatului. De pe înălţimea crucii îi atrage pe toţi păcătoşii (In 12,32) şi le arată iubirea Tatălui care l-a trimis. Murind pe ea, el oferă o jertfă prin care ia asupra sa păcatele lumii şi aduce mulţumiri Tatălui împreună cu cei pe care-i mântuieşte. La 14 septembrie 335 a fost consacrată bazilica Învierii pe care împăratul Constantin o ridicase aproape de locul răstignirii. Sărbătoarea a trecut din Orient în Occident şi, cu începere din secolul al VII-lea, la 14 septembrie, se comemora redobândirea preţioasei relicve de către împăratul Heraclie în anul 628.