† DUMINICA a 4-a a Paştelui

În nimeni altul nu este mântuire. Piatra pe care au dispreţuit-o ziditorii a fost aşezată în capul unghiului (sau Aleluia!). L-am văzut pe Dumnezeu aşa cum este. Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oile sale.

Discursul lui Isus este dominat de figura bunului păstor. Urmează apoi două discursuri scurte: primul, o antiteză: "păstor-mercenar". Fondul ascuns al mercenarului care fuge imediat ce apare pericolul slujeşte la punerea în lumină a păstorului adevărat căruia îi este dedicat un al doilea discurs în vv. 14-16. Prin aceste imagini, Isus subliniază raportul de comuniune pe care îl are cu cei credincioşi lui. "Cunoaşterea", în vocabularul biblic, este tocmai expresia vie a dialogului de iubire. Isus i-a iubit pe ai săi şi i-a iubit până la sfârşit (13,1): de aceea vv. 17-18 anunţă moartea lui Isus ca pe un gest de iubire al adevăratului păstor pentru turma sa. Este o dăruire de bunăvoie.