Lecturi: Dt 6,2-6; Ps 17; Evr 7,23-28; Mc 12,28b-34
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
Meditaţie
Ascultă, Israele, să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima.
Te iubesc, Doamne, tăria mea!
Isus, pentru că rămâne veşnic, are o preoţie care nu mai trece de la unul la altul.
Porunca dragostei faţă de Dumnezeu şi porunca dragostei faţă de aproapele.
Pastila zilei
În Evanghelie, Isus ne aminteşte porunca cea mare: a crede într-un singur Dumnezeu şi de a-l iubi din toată inima. Această poruncă fusese formulată la fel şi în religia mozaică, aşa cum citim în cartea Deuteronomului. Ceea ce aduce nou e că asociază acestei "poruncii fundamentale" pe aceea a dragostei faţă de aproapele. Continuându-şi expunerea asupra preoţiei lui Cristos, epistola arată superioritatea ei faţă de preoţia Vechiului Testament: marele nostru preot este sfânt; preoţia sa este veşnică. De aceea, sfinţeşte şi dă valoare perenă nu numai preoţiei Noului Testament, dar şi firii umane în care binevoieşte a sălăşlui.
