† DUMINICA a 24-a de peste an

Iartă aproapelui tău răul pe care ţi l-a făcut şi atunci, când te vei ruga, ţi se vor ierta păcatele. Domnul este bun şi plin de îndurare. Fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. Nu-ţi spun până la a şaptea oară, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

Bunul mers al vieţii de comunitate se bazează pe iertare şi suportare reciprocă. Acest lucru îl spune Isus lui Petru şi îi ilustrează prin parabola celor doi datornici. Concluzia parabolei era deja afirmată şi în Vechiul Testament: "Iartă aproapelui tău orice ţi-ar fi făcut şi atunci rugăciunea ta va fi ascultată şi păcatele tale iertate". Această atitudine a lui Isus este foarte bine justificată de sfântul Paul atunci când spune că noi nu ne aparţinem nouă înşine, ci lui Dumnezeu. Iertând pe aproapele nu facem altceva decât să transmitem altora ceea ce îi aparţine de fapt lui Dumnezeu, dar el voieşte ca noi să dăm altora. Conform acestui principiu nu suntem justificaţi nici măcar a judeca pe aproapele.