Miercuri din săptămâna a 32-a de peste an

Am văzut ieşind o apă de sub templu, şi toţi la care a ajuns această apă, s-au mântuit (Voi sunteţi templul lui Dumnezeu). Prin prezenţa ta salvează-ne, Doamne! Templul despre care vorbea era trupul său.

Sfinţirea Bazilicii din Lateran ne aminteşte că templul în sens fizic are o semnificaţie numai dacă în el se reunesc persoane care îl adoră pe Dumnezeu "în duh şi adevăr". Pentru că, o dată cu întruparea, Dumnezeu "şi-a stabilit cortul printre noi" şi însuşi Isus este "prezenţa lui Dumnezeu", adevăratul templu. Isus a făcut din fiecare bărbat şi din fiecare femeie templul său: "Ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut" (Mt 25,40). Catedrala episcopului Romei a fost ridicată pe domeniul ce aparţinea familiei Laterani, unde se ridica un palat, vecin cu o cazarmă. Împăratul Constantin a şters cazarma de pe faţa pământului şi în locul ei a amplasat prima bazilică pe care, împreună cu palatul, a oferit-o papei Silvestru, către anul 320. Palatul a fost reşedinţa pontificală timp de zece secole; bazilica, dedicată Mântuitorului şi în al doilea rând sfântului Ioan Botezătorul, a fost numită "Mama şi capul tuturor bisericilor". Cinci concilii ecumenice şi-au ţinut sesiunile în ea. Alături de bazilică este baptisteriul unde mulţimile romane din secolele al IV-lea şi al V-lea au primit Botezul.