Luni din săptămâna a 2-a de peste an

Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce îţi cere Domnul. Tu, Doamne, eşti singurul meu bine. Dacă vrei să fii desăvârşit, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer.

Autorul istoriei vieţii sfântului Anton (250-356) este sfântul Atanasie, care i-a fost prieten şi ucenic. Este numit "părintele monahismului", iniţiatorul vieţii călugăreşti. S-a născut la Como, localitate în centrul Egiptului. La vârsta de 20 de ani, Anton părăseşte toate pentru a urma întocmai sfatul lui Isus pe care l-a auzit la o sfântă Liturghie: "Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde tot ce ai, apoi vino şi urmează-mă!" La început s-a retras într-un ţinut pustiu şi neprimitor, apoi s-a stabilit pe malul Mării Roşii unde, timp de 80 de ani, a dus o viaţă de pustnic. Din întregul Orient au început să alerge spre el, pentru a primi sfat şi întărire spirituală, călugări, preoţi, episcopi şi mulţi suferinzi şi nevoiaşi. De două ori a părăsit sihăstria sa şi s-a dus la Alexandria: prima dată pentru a-i încuraja pe creştinii prigoniţi de împăratul Maximilian Daia, iar a doua oară în anul 311 a răspuns chemării sfântului Atanasie şi a mers să îndemne pe creştini la urmarea cu statornicie a învăţăturilor proclamate de Conciliul ecumenic din Niceea (325). În particular, duhul rău îl supune unor foarte puternice ispite a căror amintire o evocă iconografia. În unele părţi este numit "Sfântul Anton cel Mare".