Joi din săptămâna a 16-a de peste an

L-am găsit pe iubitul inimii mele (Acum nu-l privim pe Cristos cu ochi omeneşti). Sufletul meu e însetat de tine, Doamne! Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?

Noul calendar face următoarea menţiune: "Comemorarea de azi se referă la Maria Magdalena căreia Domnul Isus Cristos i s-a arătat după învierea sa, nu la sora sfintei Marta, nici la femeia păcătoasă căreia Domnul i-a iertat păcatele". Maria Magdalena îl urmează pe Isus din Galileea, deci din primul an şi până la înălţare. Spre deosebire de imaginea creată prin confuzia istorică amintită, sufletul şi viaţa Mariei Magdalena cuprind comori de credinţă, dărnicie, slujire umilă, iubire statornică faţă de "Raboni" şi de Maria, mama lui. "Din care ieşise şapte demoni" - această expresie nu înseamnă că a fost o păcătoasă, deoarece posesiunea diabolică nu implică starea de păcat. Când apostolii stăteau ascunşi de frica iudeilor, Maria Magdalena, împreună cu alte femei evlavioase, urmează de aproape pe Învăţătorul iubit şi veghează sfârşitul. În dimineaţa zilei a treia aleargă singură la mormânt şi rămâne înspăimântată când vede mormântul gol. Isus înviat o trimite să comunice apostolilor marele mister. Acestei femei pentru care Isus, chiar mort, rămâne Domnul ei, Cristos glorificat îi dă misiunea de a-i anunţa pe discipolii săi că el este viu; ea este apostolul apostolilor. După o veche tradiţie grecească ea ar fi mers la Efes, unde a murit.