+ DUMINICA a 5-a a Paştelui

Au povestit Bisericii câte a făcut Domnul cu ei. Voi binecuvânta în veci numele tău, Doamne (sau Aleluia!). Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unul pe altul.

Paul şi Barnaba îi îndemnau pe discipolii Domnului să rămână statornici în credinţă, în ciuda încercărilor, şi apoi au hirotonit preoţi, ca să-i pună în fruntea noilor comunităţi pentru a le conduce în mod colegial. Apostolul Ioan contemplă Biserica, mireasa lui Cristos, în splendoarea gloriei eterne, unde va dispare orice suferinţă şi orice întristare. Acesta este ţelul la care se ajunge mergând pe urmele apostolilor, care au fondat primele comunităţi creştine, propunând un mod nou de a trăi cu fraţii. Pe când Iuda îl trăda, Isus spune: "Acum Fiul Omului a fost preamărit, iar prin el a fost preamărit Dumnezeu". Desigur, nu este răutatea oamenilor cea care îl glorifică pe Dumnezeu, ci abandonarea totală a lui Isus. Nu din întâmplare Isus lasă ca testament discipolilor porunca iubirii, care îi caracterizează pe adevăraţii creştini: "A-i iubi pe alţii precum el ne-a iubit pe noi. Din aceasta vor cunoaşte toţi că suntem ucenicii lui".