Joi din săptămâna a 4-a a Paştelui

Sângele lui Cristos ne curăţă de orice păcat. Ascultă, fiică, priveşte şi fii cu luare aminte! Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!

Interdicţia de a se apropia de ordinele sacre nu le-a împiedicat pe femeile cu o personalitate foarte puternică să joace un rol important în istoria Bisericii. Acesta a fost cazul unei tinere din Siena, terţiară dominicană. La 20 de ani, Ecaterina Benincasa (1347-1380) grupa în jurul ei o întreagă familie de ucenice, atrase de viaţa sa de rugăciune şi de pocăinţă. Arzând de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, s-a luptat pentru stabilirea păcii şi armoniei între diverse cetăţi italiene, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţii pontifului roman şi pentru reînnoirea vieţii religioase. În curând influenţa sa a luat o amploare extraordinară; l-a decis pe papa Grigore al XI-lea să revină de la Avignon la Roma. Ecaterina nu ştia să scrie, nu ştia nici latina, dar îl iubea cu înflăcărare pe Cristos, astfel încât scrisorile şi dialogurile pe care le-a dictat, i-au dobândit meritul de a fi a doua femeie declarată învăţătoare a Bisericii (1970), după sfânta Tereza de Avilla. Duminică, 29 aprilie 1380, se adresează celor dragi care o încurajau: "Să vă iubiţi cu sinceritate unii pe alţii" şi, după ce mai rosteşte o dată numele "Isus", inima ei încetează să mai bată. La 29 aprilie 1461 a fost ridicată la cinstea altarelor, iar în anul 1939 a fost proclamată patroana principală a Italiei, împreună cu sfântul Francisc din Assisi.