Lecturi: Is 50,5-9a; Ps 114; Iac 2,14-18; Mc 8,27-35
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
Meditaţie
Spatele mi l-am dat spre a fi lovit.
Voi umbla în prezenţa Domnului pe pământul celor vii.
Credinţa, dacă nu are fapte, este moartă.
Tu eşti Mesia... Fiul Omului trebuie să îndure multe.
Pastila zilei
În Evanghelie, îl vedem pe sfântul Petru proclamându-şi credinţa în Isus şi apoi reproşându-i că vorbeşte despre apropiata sa patimă. Dar Isus este servitorul lui Dumnezeu, ale cărui suferinţe şi încredere în Domnul le evocă profetul în prima lectură. El a venit să sufere, de aceea predică crucea, tuturor acelora care vor să-l urmeze. Dacă vrem să-l înţelegem pe Isus, trebuie să ne schimbăm radical concepţia lumească despre viaţă. Sfântul Iacob, care este înainte de toate un păstor sufletesc, ne învaţă că credinţa creştinului se manifestă prin fapte, săvârşite mai ales spre slujirea celor dezmoşteniţi, ceea ce nu fac cei care trăiesc pentru lume.
