+ DUMINICA a 7-a a Paştelui

Trebuie să devină împreună cu noi, martor al învierii sale. Domnul şi-a aşezat tronul său în ceruri (sau Aleluia!). Cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Să fie una ca şi noi.

Este rugăciunea sacerdotală a lui Cristos. La sfârşitul discursului-testament, Isus se adresează Tatălui pe care-l va "glorifica" în moartea şi învierea care sunt acum iminente şi-i încredinţează comunitatea discipolilor. El o descrie prin câteva trăsături care constituie inima Bisericii. Trebuie să fie una, unită cu Dumnezeu şi cu fraţii în iubire. Trebuie să păstreze şi să proclame cuvântul pe care Cristos i l-a încredinţat. Trebuie să fie în lume fără să fie din lume, acţionând în ea ca un ferment. Trebuie să accepte suferinţa pe care ura lumii o presupune, continuând să anunţe lumii evenimentul pascal, izvor de mântuire universală.