+ DUMINICA a 5-a a Paştelui

Le-a povestit cum a văzut pe drum pe Domnul. În plină adunare, te laud pe tine, Doamne! (sau Aleluia!). Aceasta este porunca lui ca să credem şi să-l iubim. Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe.

Adeziunea vitală a celui credincios pentru Cristos este esenţială pentru a aduce roade: nu în zadar cea de-a patra Evanghelie repetă de cinci ori în această secţiune expresia "în mine". Rămânerea în Cristos este fundamentală supravieţuirii germenului credinţei care este în noi. Dacă cel credincios se desparte de Isus este condamnat pierzării: versetul 6 care conţine această declaraţie nu are numai o valoare de viitor. Într-adevăr mântuirea pentru Ioan este deja începută cu întruparea lui Cristos; deja de acum omul decide destinul său. În spatele mlădiţei uscate stă misterul refuzului pe care omul poate să-l aibă în faţa vieţii şi a iubirii. Dar mlădiţele vii şi roditoare care încoronează trupul lui Cristos, adică Biserica, cunosc şi momentul durerii (v. 2). Este purificarea necesară pe care Dumnezeu o împlineşte pentru a avea o Biserică "fără pată şi fără zbârcitură" (Ef 5,27): credinţa nu este dată o dată pentru totdeauna, ci cere o continuă creştere şi o continuă eliberare de bariere şi limite.