+ DUMINICA a 2-a din Post

Jertfa patriarhului nostru Abraham. Voi trăi în prezenţa Domnului în împărăţia celor vii. Dumnezeu nu l-a cruţat nici pe propriul său Fiu. Acesta este Fiul meu preaiubit.

Povestirea schimbării lui Isus la faţă este modelată după povestirile prezenţei lui Dumnezeu în Vechiul Testament (vocea, norul, splendoarea, personajele cereşti, simbolurile legii şi ale profeţiei) şi este o adevărată proclamare anticipată a glorificării pascale (vv. 9-10). Schimbarea la faţă este însă pregătită în contextul primului anunţ al patimii şi al morţii (Lc 8,31). Moartea şi învierea constituie astfel un mister unitar inseparabil fără a-l reduce pe Cristos numai la umanitate sau numai la o divinitate separată şi îndepărtată de om. Numai prin anunţarea morţii poate să înflorească învierea, şi numai prin cruce se ajunge la proclamarea credinţei pascale. "Acesta este Fiul meu preaiubit (v. 7) este paralel cu mărturisirea centurionului la picioarele crucii: "Cu adevărat acesta este Fiul lui Dumnezeu" (15,39). Schimbarea la faţă este aşadar o apariţie pascală anticipată destinată să descopere Bisericii misterul morţii şi învierii lui Cristos.