Miercuri din săptămâna a 30-a de peste an

Clădiţi pe temelia apostolilor. În lumea întreagă răsună vestea mântuirii. A ales doisprezece dintre ei şi le-a dat numele de apostoli.

Porecla de "Zelot", dată lui Simon, arată gruparea din care făcea parte atunci când l-a chemat Isus; el era unul dintre acei iudei violenţi care voiau să restabilească regatul în Israel, ridicând poporul împotriva ocupanţilor străini. Devenind unul dintre cei doisprezece, a învăţat de la Cristos calea blândeţii care duce prin cruce la împărăţia lui Dumnezeu. Violenţa zelotului cedează locul tăriei martorului lui Cristos cel răstignit. Conform unor însemnări rămase de la istoricul Eusebiu, Simon ar fi urmat apostolului Iacob pe scaunul episcopal din Ierusalim, în timpul distrugerii cetăţii de către romani. Alte surse afirmă că împreună cu apostolul Iuda Tadeu au străbătut şi au evanghelizat cele 12 provincii ale imperiului persan. Iuda este ultimul pe lista apostolilor, este supranumit "Tadeu", adică "inimosul, curajosul, omul cu pieptul tare". Este "fratele" Domnului şi al lui Iacob, în înţelesul de rudă apropiată. Întrebarea pe care o pune lui Isus după Cină (de ce se arată numai ucenicilor săi şi nu lumii - In 14,22) arată că el aştepta un Mesia care să se impună întregului univers. În răspunsul său, Isus arată chipul cum apare el, prin cei care cred în dragostea lui. În ei el este prezent împreună cu Tatăl.