Sâmbătă din săptămâna a 3-a de peste an

Îndreptaţi-vă gândul la tot ceea ce este sfânt. Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul! Cine va primi un copil ca acesta în numele meu, pe mine mă primeşte.

Ioan Bosco (1815-1888) s-a născut la Castelnuovo, în Dieceza de Torino. A avut o copilărie grea: mama Margareta Occhiena, rămasă văduvă cu trei copii, le-a dat o solidă educaţie umană şi creştină. După ce a ajuns preot şi-a închinat toate puterile educării tineretului şi a întemeiat congregaţii (Salezienii şi Fiicele Mariei Ajutătoare) pentru a-i învăţa pe tinerii săraci o meserie şi a-i forma la viaţa creştină. A scris şi lucrări pentru apărarea religiei. Deşi a apărat cu sinceritate şi fermitate adevărul credinţei catolice, nu s-a ruşinat niciodată de prieteniile sale cu protestanţii şi evreii binevoitori. "Să dezaprobăm greşelile, scria el în Catolicul în viaţă..., dar să respectăm totdeauna persoanele". Toţi câţi l-au cunoscut, l-au respectat şi l-au iubit. Victor Hugo, după o îndelungată conversaţie cu el, mărturisea că a întâlnit omul cu adevărat om. El rămâne modelul omului lui Dumnezeu, deschis problemelor tineretului, capabil să poarte un dialog cu ei şi să-i antreneze în libertate pe urmele lui Cristos. Sfântul Ioan Bosco a murit la 31 ianuarie 1888 şi a fost declarat sfânt de papa Pius al XI-lea în anul 1934.