Vineri din săptămâna a 18-a de peste an

Noi vestim înţelepciunea tainei lui Dumnezeu. Vestiţi tuturor popoarelor lucrările minunate ale Domnului. Voi sunteţi lumina lumii.

Dominic de Guzman (1170-1221) s-a născut la Calaruega, în Spania. A studiat teologia la Palencia şi a devenit canonic al bisericii din Osma. A cerut de la papa să fie trimis în ţara cumanilor. Papa l-a sfătuit să se alăture misionarilor trimişi în sudul Franţei pentru a readuce în Biserică pe cei trecuţi de partea catarilor, albigenzilor, valdezilor. Împreună cu câţiva tovarăşi începe predicarea evangheliei bazându-se pe rugăciunea conventului de la Prouille, unde a adunat câţiva convertiţi de la erezie. Sărăcia evanghelică îi caracterizează pe aceşti predicatori, care formează primul lor convent la Toulouse. Papa Honoriu al III-lea aprobă în anul 1216 opera lui Dominic, care a murit la Bologna, puţin după primul capitul general al ordinului său, atunci când fiii săi erau în multe ţări. Pilonii de temelie ai Ordinului dominican sunt sărăcia şi studiul. La început au fost puţini cei care l-au urmat; după patru ani erau deja 60 de mănăstiri, răspândite pe tot întinsul Europei. Ultimul succes al sfântului Dominic a fost readucerea la credinţa catolică a oraşului Milano, care de multă vreme stătea sub influenţa catară. În anul 1234, a fost ridicat la cinstea sfintelor altare.