+ DUMINICA a 4-a a Paştelui

Dumnezeu l-a înălţat ca Domn şi Mesia. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic (sau Aleluia!). V-aţi întors la păstorul care are în grijă sufletele voastre. Eu sunt poarta oilor.

Au fost mişcaţi până în adâncul inimii şi au simţit nevoia de a-şi schimba viaţa. Mesajul este acelaşi şi pentru noi sau riscăm ca istorisirea a ceea ce iubirea lui Dumnezeu a făcut pentru noi să ne facă total indiferenţi? Totuşi numai Cristos este cel care ne poate deschide uşa care ne conduce la viaţa deplină. Numai el poate fi călăuza credincioasă pe drumul nostru. Lui Cristos putem să-i încredinţăm viaţa noastră fără teamă, siguri că vom găsi hrană pentru a potoli setea noastră de iubire. Această siguranţă ne vine din exemplul pe care ni l-a dat Cristos: El nu ne-a iubit prin cuvinte, ci a suferit pentru noi, luând asupra sa păcatele noastre pe cruce. Isus nu este un mercenar sau un hoţ, venit pentru a smulge consimţirea noastră cu false promisiuni, ci este păstorul cel bun care îşi dă viaţa pentru oile sale şi el le cunoaşte pe fiecare în parte. Iată de ce oile ascultă glasul lui şi nu rătăcesc după glasuri străine. Dar este într-adevăr aşa şi pentru noi? Suntem capabili să cunoaştem glasul lui Cristos printre toate celelalte glasuri pe care le auzim zi de zi?