Lecturi: Is 63,16b-17;64,1.3b-8; Ps 79; 1Cor 1,3-9; Mc 13,33-37

Liturghie proprie, Credo, prefaţă pentru Advent I

Meditaţie

O, dacă ai sfâşia cerurile şi ai coborî! Întoarce-ne la tine, Doamne, şi vom fi mântuiţi. Aşteptăm arătarea Domnului nostru Isus Cristos. Vegheaţi, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei.

Pastila zilei

Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu îndepărtat, ci apropiat. El, care ne-a creat după chipul şi asemănarea lui, face parte din istoria noastră, de aceea viitorul noastru se săvârşeşte doar mergând pe căile lui. Dar el ne-a creat liberi şi de aceea nu forţează hotărârile noastre, ci intervine cu blândeţe şi aşteaptă cu răbdare să acceptăm un dialog amical cu el. A doua lectură ne spune că de când Dumnezeu Tatăl l-a trimis pe Fiul său Isus între oameni, creştinul ştie că nu trebuie să aştepte ca Dumnezeu să revină cu o altă intervenţie extraordinară. Ştie că Răscumpărătorul colaborează cu omul şi oferă acestei colaborări bogăţii. Evanghelia e o invitaţie cum trebuie să fie atitudinea noastră: să avem încredere în Dumnezeu, să ne punem viaţa în domeniul slujirii şi al colaborării la planul său. Să fim gata pentru noutăţile lui: să nu dormim, ci să veghem cu iubire ca să recunoaştem mereu venirea lui. La venirea lui definitivă, când se va încheia aventura noastră de "săraci", ni se va dezvălui adevăratul chip al nostru şi ne va fi oferită comuniunea deplină de viaţă cu Dumnezeul nostru.