Marţi din săptămâna a 27-a de peste an

Stăruiau în rugăciune, împreună cu Maria, mama lui Isus. Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu. Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine.

Această scurtă relatare vrea să echilibreze parabola samariteanului milostiv. Există două porunci care rezumă legea şi profeţii: prima este iubirea lui Dumnezeu (Mc 12,29). Isus nu vrea să subevalueze datoria ospitalităţii (Mt 25,31-46), dar pune accent asupra ascultării cuvântului lui Dumnezeu. Această comemorare a fost instituită de sfântul papă Pius al V-lea în aniversarea victoriei dobândite de creştini în bătălia navală de la Lepanto, în anul 1571, victorie care a fost atribuită sfintei Născătoare de Dumnezeu, invocată prin rugăciunea rozariului. Celebrarea acestei zile ne îndeamnă pe toţi la meditarea misterelor lui Cristos, sub călăuzirea Fecioarei Maria, care a fost făcută părtaşă, în mod deosebit, la întruparea, la pătimirea şi la învierea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu. Acest titlu evocă o formă a evlaviei mariane: Rozariul, care constă în a o lăuda şi invoca pe Maria, adresându-i neîncetat salutarea îngerească; ea cuprinde, de asemenea, şi parcurgerea evangheliei în tovărăşia Maicii Domnului, pentru a învăţa de la ea să-l contemplăm pe Cristos şi să fim docili Duhului său. În această zi, Biserica nu se opreşte la un aspect particular al vieţii Mariei, ci ne invită să descoperim mişcarea care dă unitate acestei vieţi şi să intrăm în această mişcare pentru a-l urma pe Cristos cu aceeaşi fidelitate, ca şi mama sa.