Miercuri din săptămâna a 26-a de peste an

Eu voi îndrepta spre Ierusalim pacea ca un şuvoi. Te caut, Dumnezeul meu, în simplitatea inimii. Dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

Sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873-1897) s-a născut la Alençon, în Franţa, ultimul dintre cei nouă copii ai soţilor Ludovic Martin şi Zelia Guérin. Intrând încă din adolescenţă în mănăstirea carmelitelor de la Lisieux (10 ianuarie 1889), s-a deosebit prin umilinţă, simplitate şi încredere în Dumnezeu. Avea 24 de ani când a murit. Privind spre crucifixul ce-l ţinea în mâini a şoptit: "Oh! îl iubesc... Dumnezeul meu... eu... te iubesc". Canonizată în anul 1925 şi declarată învăţător al Bisericii în anul 1997, Tereza este sfânta care prezintă tuturor mesajul său simplu, dar exigent: a urma "calea cea îngustă" înseamnă a-ţi recunoaşte micimea şi a te abandona cu încredere infinitei bunătăţi a lui Dumnezeu, ca un prunc în braţele mamei sale. La 14 decembrie 1927 a fost proclamată patroană principală a misiunilor, alături de sfântul Francisc Xaveriu. Însemnările pe care Tereza le-a făcut, publicate sub titlul: Istoria unui suflet, în scurt timp au devenit cunoscute şi gustate de mulţi. Lectura operelor sfântului Ioan al Crucii, a Imitaţiei lui Cristos şi a Sfintei Scripturi i-au alimentat seninătatea, curajul şi netulburata pace. Se consideră chemată să arunce în calea lui Isus florile micilor sacrificii.