Luni din săptămâna a 21-a de peste an

Farmecul femeii frumoase în casa bine întreţinută este asemănător unui răsărit de soare. Fericită este casa celui care se teme de Domnul. I-a spus fiului văduvei: "Tinere, îţi spun, scoală-te!".

Creştină din Tagaste (astăzi Souk-Ahres), din Africa romană, Monica (331-387), după 30 de ani de rugăciune, a obţinut convertirea bărbatului ei păgân, Patriciu, care era violent şi desfrânat. Ea l-a îmblânzit prin metoda pe care o explica astfel: el îşi ţinea mâna departe de ea, deoarece ea îşi stăpânea limba. A avut mângâierea să-l aducă la baia Botezului cu un an înainte de a muri. A avut doi fii, pe Augustin şi Navigiu, şi o fiică al cărui nume nu este cunoscut. Fiul ei mai mare, Augustin, o nemulţumea prin purtarea lui nedemnă. Încurajată de cuvintele episcopului de Milano, sfântul Ambrozie: "Nu e posibil ca fiul atâtor lacrimi să piară", ea nu încetează să se roage pentru Augustin, pe care-l converteşte după 16 ani de rugăciuni, murind apoi în braţele lui, la Ostia. Exemplu de mamă desăvârşită, şi-a hrănit credinţa în meditaţie şi rugăciune şi şi-a arătat-o prin virtuţi.