+ DUMINICA a 4-a a Paştelui

Iată, ne întoarcem către naţiunile păgâne. Noi suntem poporul pe care îl conduce mâna Domnului (sau Aleluia!). Mielul va domni asupra lor şi-i va duce la izvoarele vieţii. Eu dau viaţa veşnică oilor mele.

Şi noi îl putem cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu şi asculta glasul său. Ca şi în raporturile umane, tot aşa şi cu Dumnezeu: iubirea nu este o simplă aprindere, exaltare, mulţumire, ci este un răspuns statornic şi fidel oferit iubirii lui Dumnezeu. Nu este suficientă observarea legii lui Dumnezeu pentru a avea speranţa că vom face parte din staulul lui Cristos. Cartea Apocalipsului spune că mulţimea care stă înaintea tronului şi Mielului este constituită din cei care "şi-au spălat veşmintele şi le-au curăţit în sângele Mielului". Mărturia carităţii este cea care ne face părtaşi ai mulţimii Mântuitorului. Se cunoaşte bine numai ceea ce se iubeşte. Isus poate spune cu adevărat că îşi cunoaşte oile sale, pentru că le iubeşte până la a-şi dărui viaţa pentru ele. Nu este o întâmplare că în centrul cultului sunt semnele pâinii frânte şi vinului, semnele iubirii totale a lui Cristos. A ne împărtăşi înseamnă deci a ne strădui să devenim asemănători cu acea pâine şi cu acel vin, care sunt trupul şi sângele lui Isus. Această concretă asimilare a lui Isus ne face membrii turmei sale, uniţi cu el astăzi în cruce şi mâine în slavă pentru totdeauna. Oile, care îi aparţin lui Cristos, sunt acelea care îi ascultă glasul şi îl urmează.