Joi din săptămâna a 28-a de peste an

Numai Luca este cu mine. Prietenii tăi, Doamne, cântă slava împărăţiei tale. De secerat este mult, iar lucrătorii puţini.

Luca este evanghelistul mântuirii universale. Drumul apostolic "spre Ierusalim" (9,51), pe care îşi structurează Evanghelia sa, poate fi comparat cu cucerirea universului care a fost încredinţată, după potop, celor 72 de popoare (Gen 10,32). Isus a triumfat pentru a mântui "toate naţiunile" (Lc 2,30-32; 3,6). "Medicul preaiubit", prieten al lui Paul, pe care-l însoţeşte în unele din călătoriile sale, vorbeşte atât de puţin despre sine însuşi în scrierile sale încât, fără epistolele sfântului Paul, nu i-am cunoaşte nici numele. S-a născut într-o familie păgână. Convertindu-se la creştinism, i-a fost însoţitor apostolului Paul. Propovăduirea acestuia a constituit izvorul Evangheliei pe care a scris-o. Evanghelia sa îl prezintă pe Cristos ca Mântuitor al tuturor, iar viaţa lui ne e descrisă ca o urcare spre Ierusalim, unde prin moartea şi prin învierea sa îşi îndeplineşte misiunea de Mântuitor. Într-o altă carte, Faptele Apostolilor, a înfăţişat viaţa Bisericii de la început, povestind evenimente care s-au desfăşurat până la prima sosire a lui Paul la Roma. Duhul Sfânt trimis de Cristos înfăptuieşte răspândirea evangheliei începând din Ierusalim. Biserica se extinde şi este deschisă păgânilor ca şi iudeilor. Personalitatea lui Luca ne apare în opera sa prin temele dominante: mila, iubirea săracilor, rugăciunea şi bucuria.