Sâmbătă din săptămâna a 24-a de peste an

Ceea ce se pune în pământ este supus putrezirii; ceea ce învie este nepieritor Voi umbla înaintea Domnului, în lumina celor vii Sămânţa care a căzut în pământ bun sunt aceia care - după ce au ascultat cuvântul - îl reţin într-o inimă bună şi curată şi aduc roade prin statornicia lor

Francesco Forgione, viitorul Padre Pio, s-a născut la 25 mai 1887, la Pietrelcina (Italia), într-o familie modestă. A intrat la vârsta de 16 ani în noviciatul fraţilor capucini din Marcone, unde îşi schimbă numele în Pius. Apoi va pleca în alte mănăstiri pentru a face studii de filozofie şi de teologie. Din cauza sănătăţii fragile, este trimis acasă, unde rămâne timp de şapte ani. Este hirotonit la 10 august 1910, la cererea sa, fiind foarte bolnav. Primii ani de preoţie se derulează la Pietrelcina. În 1916, intră în Mănăstirea "San Giovanni Rotondo". La 20 septembrie 1918, primeşte stigmatele vizibile. Timp de 50 de ani este în serviciul sufletelor, prin rugăciune, sacrificii, Spovadă, Liturghie. Între 1931 şi 1933 i se interzice să celebreze Liturghia în public. În noaptea de 23 septembrie, după ce s-a spovedit, a pronunţat numele lui Isus şi al Mariei, după care a intrat în fericirea veşnică. "Isuse, respiraţia şi viaţa mea, astăzi, când tremurând te voi ridica în misterul de iubire, cu tine, să fiu pentru lume cale, adevăr, viaţă şi pentru tine, preot sfânt, victima perfectă". Acesta a fost programul de viaţă pe care l-a scris pe spatele imaginii-amintire a hirotonirii sale. A fost proclamat fericit la 2 mai 1999 de către papa Ioan Paul al II-lea şi canonizat la 16 iunie 2002.