Joi din săptămâna a 18-a de peste an

Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă cu bucurie Domnul îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti

Diaconul Laurenţiu a fost arestat în timpul persecuţiei lui Valerian (253-260) şi a fost ucis prin ardere, la puţine zile după papa Sixt al II-lea şi cei patru diaconi romani, colegii săi, în 258. Dacă slujitorul - diacon - are o slavă mai mare decât papa, învăţătorul său, se datorează numai relatării martiriului său. După Passio, Laurenţiu, care administra bunurile Bisericii, nu a găsit un mijloc mai bun de a le feri de lăcomia persecutorilor decât împărţindu-le săracilor. Se spune că a fost ars pe un grătar de fier. După Petru şi Paul, Laurenţiu este al treilea patron al Romei, care i-a dat un cult fervent şi i-a consacrat mai multe biserici. Mormântul său se află pe via Tiburtina. Împăratul Constantin cel Mare a ridicat acolo o bazilică. Cultul lui era răspândit în Biserică încă din secolul al IV-lea.