Marţi din săptămâna a 14-a de peste an

Pleacă-ţi inima la adevăr Fericit este omul care umblă pe căile Domnului Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe

Benedict (480-547) s-a născut la Nursia, în Umbria. Student la Roma, condamnă societatea coruptă din timpul său, se retrage în singurătatea de la Subiaco pentru a-l căuta pe Dumnezeu şi a trăi sub privirea sa. Dar sfinţenia sa atrage discipoli şi în jurul lui se formează o comunitate. Obligat să părăsească Subiaco, îşi mută comunitatea la Monte-Cassino. Acolo scrie o regulă, în care realizează sinteza tradiţiilor monastice anterioare, pentru care a meritat să fie numit părintele monahismului occidental. Călugărul benedictin îl caută pe Dumnezeu şi răspândeşte pacea prin rugăciune şi muncă în cadrul unei comunităţi frăţeşti, sub conducerea unui părinte spiritual, abatele. A murit la 21 martie 547, însă chiar din secolul al VIII-lea amintirea lui era celebrată în multe regiuni la 11 iulie. Dându-l pe Benedict drept patron al Europei, Paul al VI-lea îl laudă astfel: "Făuritor al unităţii, maestru al civilizaţiei, în primul rând crainic al lui Cristos şi întemeietor al vieţii călugăreşti în Occident, Benedict cu fiii săi au adus Europei progresul creştin prin cruce, prin carte şi plug".