Miercuri din săptămâna a 12-a de peste an

Un slujitor al Domnului trebuie să fie blând cu toţi; el trebuie să dojenească cu blândeţe Cuvântul tău, Doamne, este bucuria mea Vreau ca şi ei să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu

"Făcătorul de pace", Irineu (aprox. 130-200), îşi merită cu adevărat numele. Dintre scrierile sale ne-au rămas în întregime cele cinci cărţi Adversus haereses - "Împotriva ereziilor", în care Irineu se arată a fi nu numai teologul cel mai echilibrat şi profund al misterului Întrupării, dar şi unul dintre păstorii cei mai compleţi, mai apostolici şi mai catolici, care au slujit Biserica lui Cristos. Se simte că lupta lui împotriva ereticilor gnostici se hrăneşte din rugăciune şi dragoste. Aplanează discuţiile referitoare la data Paştelui dintre papa Victor şi Bisericile din Asia; arată cum universalitatea Bisericii nu dăunează unităţii ei, numai să rămână păstrătoare fidelă a tradiţiei apostolice, aşa cum o are Biserica din Roma. Deoarece limba lui maternă era greaca, el a învăţat limbile "barbare", pentru a putea vesti evanghelia popoarelor celtice. Era de loc din Asia Mică. Între cele mai frumoase amintiri ale tinereţii sale este întâlnirea cu Policarp din Smirna. A stat un timp la Roma şi, în cele din urmă, s-a stabilit la Lyon, unde a devenit episcop al acestei Biserici în anul 178, pe care a condus-o până la moarte, în anul 200. Deşi nu s-a putut dovedi că a fost martirizat, totuşi Biserica îl cinsteşte ca atare.