Marţi din săptămâna a 10-a de peste an

Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună Legea ta, Doamne, este mereu în inima mea Secerişul este mult, iar lucrătorii puţini

Născut la Lisabona, Fernando (1195-1231) a fost mai întâi canonic regular al sfântului Augustin la Coimbra, unde a şi fost hirotonit preot. Aici îşi însuşeşte o cunoştinţă atât de adâncă a Sfintei Scripturi, încât papa Grigore al IX-lea îl numea "Chivotul Testamentului", fiind sigur că dacă s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton ar fi scris-o din memorie. Şi-a luat numele de Anton când a intrat la franciscani cu dorinţa de a se dedica răspândirii credinţei la popoarele din Africa. Însă i-a fost dat să-şi împlinească misiunea de predicator în Franţa şi în Italia, cu mare succes: a convertit mulţi eretici şi este primul din ordinul său care a predat fraţilor teologia. A scris predici străbătute de adâncă învăţătură şi de mare frumuseţe. Datorită darurilor sale de orator şi cunoaşterii Sfintei Scripturi, ministerul său a fost rodnic, meritându-şi astfel titlu de învăţător evanghelic. A murit la Padova la 36 de ani. El, care n-a ezitat de a-şi pierde viaţa pentru Cristos, a regăsit-o prin el într-o viaţă nouă. În sărbătoarea Rusaliilor 1232 este ridicat la cinstea sfintelor altare. În anul 1946 papa Pius al XII-lea l-a declarat pe sfântul Anton de Padova învăţător al Bisericii, cu titlul de doctor evangelicus. Ne aminteşte că izvorul din care Anton a sorbit înţelepciune şi har este sfânta Evanghelie; el ne invită pe toţi la acest izvor.