+ DUMINICA a 3-a a Paştelui

L-aţi omorât pe autorul vieţii, pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi Arată-ne, Doamne, strălucirea feţei tale (sau Aleluia!) El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi pentru ale lumii întregi Aşa trebuia să pătimească Cristos şi să învie din morţi a treia zi

Scena întâlnirii lui Isus cu ucenicii săi se deschide din iniţiativa însăşi a lui Cristos care se prezintă comunităţii. Reacţia discipolilor e semnificativă. Învierea lui Isus e un mister de mântuire care depăşeşte experienţa şi se poate trăi prin proclamarea credinţei: de aceea ucenicii, la început, sunt incapabili să-l recunoască pe Cristos. Totuşi, Evanghelia este o invitaţie de a descoperi în istorie amprentele acestui eveniment. Nu în zadar este pictat în culori puternic realiste (a privi, a atinge, a mânca din peşte, mâini, picioare...) Fiul lui Dumnezeu întrupat este încă prezent în istorie, nu e o fantasmă separată de omenitatea sa. Acestor două etape (iniţiativa şi recunoaşterea) le urmează misiunea Bisericii. Ea îşi are izvorul în Cristos cel viu, îşi are conţinutul în predicarea convertirii spre iertarea păcatelor, cum Isus însuşi a făcut-o, şi are ca orizont omenirea întreagă ("la toate neamurile").