Joi din săptămâna a 7-a de peste an

Cunosc necazul tău şi sărăcia ta Ajutorul nostru este în numele Domnului Dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce mult rod

Policarp a fost ucenicul apostolilor şi episcopul Smirnei. A mers la Roma pentru a discuta cu papa Anicet chestiunea datei sărbătorii Paştelui. "Moarte celor care nu cred în zei! Să fie adus Policarp!" Prin acest strigăt plebea păgână cerea moartea creştinilor, care negau pe zei, şi a bătrânului episcop de Smirna, ucenic direct al sfântului apostol Ioan. Adus în amfiteatru, Policarp răspunde proconsului care-l constrânge să creadă în zei, sacrificând acestora şi blestemându-l pe Cristos. "De 86 de ani îl slujesc pe Cristos şi nu mi-a făcut nici un rău. Cum aş putea să-l blestem pe regele şi pe Mântuitorul meu?". "Am putere să poruncesc să fii ars de viu", adăugă proconsulul. "Focul cu care tu mă ameninţi - răspunse Policarp arde şi frige un moment, dar apoi trece: eu mă tem de focul nestins al osândei veşnice". Policarp, al cărui nume înseamnă cel care aduce roade multe, adaugă meritelor vieţii sale sfinte, rodul martiriului; a fost ars de viu la 23 februarie 155. În timp ce în mijlocul amfiteatrului din Smirna era ars de viu "nu ca o carne care se prăjeşte, dar ca o pâine care se coace", martirul înălţă către Domnul o splendidă rugăciune.