Articolul prezintă tradiția liturgică a „Orei Mamei” în Sâmbăta Sfântă, o zi de tăcere și așteptare în care Biserica rămâne în jurul mormântului lui Cristos. Subliniind răbdarea Mariei, textul invită la o prezență autentică, fără a anticipa Învierea, ci acceptând tăcerea ca formă de credință și speranță în mijlocul durerii.
Articolul prezintă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului în tradiția bizantină, evidențiind importanța liturgică a acestei sărbători care celebrează trecerea Maicii Domnului din viața pământească în viața veșnică. Textul subliniază legătura dintre icoana sărbătorii și textele liturgice, precum și rolul Mariei ca mijlocitoare și izvor de viață.
La începutul anului liturgic bizantin, pe 1 septembrie, Biserica celebrează Ziua de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, stabilită de papa Francisc. Articolul subliniază legătura dintre creaţie, misterul întrupării lui Cristos şi lauda divină, invitând la recunoştinţă pentru providenţa lui Dumnezeu asupra întregii creaţii.
Articolul prezintă sărbătoarea sfinţilor îngeri în tradiţia bizantină, celebrată la 8 noiembrie. Se discută despre rolul arhanghelilor Mihail, Gabriel şi Rafael, menţionaţi în Sfânta Scriptură, şi despre importanţa lor în liturghie ca însoţitori şi mijlocitori ai credincioşilor.
Articolul analizează tradiţia bizantină a Adormirii Maicii Domnului, sărbătorită la 15 august. Textul subliniază legătura dintre eucologie şi iconografie, prezentând icoana Adormirii ca o celebrare liturgică a trecerii Fecioarei Maria la viaţa veşnică, înconjurată de apostoli şi de Cristos care îi poartă sufletul.
