Articolul analizează evoluția cultului Sfântului Iosif, de la o devoțiune discretă în Evul Mediu la o venerare populară consolidată în secolul al XIX-lea. Subliniază rolul Sfintei Tereza de Avila și al franciscanilor în răspândirea acestui cult, prezentându-l pe Iosif ca model de umilință, tăcere și încredere în providența divină.
Articolul prezintă importanța epigrafului creștin din Siracuza, care atestă devoțiunea față de Sfânta Lucia încă din secolul al V-lea. Inscripția lui Euskia, descoperită în cimitirul Sfântul Ioan, menționează moartea acesteia în ziua sărbătorii Sfintei Lucia, confirmând antichitatea cultului martirei în Sicilia.
