(Din lat. vírtus, valoare, calitate, curaj). O dispoziţie firească şi fermă de a face binele. Ea permite persoanei umane nu numai să facă fapte bune, ci şi să dea ce are mai bun din sine. Persoana virtuoasă tinde spre bine cu toate forţele ei sensibile şi spirituale. Ea urmăreşte şi alege binele prin acţiuni concrete (cf. CBC 1803).
