(Din lat. tiára). Acoperământ pentru cap, format din trei coroane suprapuse, cu care erau încoronaţi papii şi pe care îl purtau la diferite ocazii solemne neliturgice. Începând din secolul al XI-lea, acoperământul liturgic este mitra. Tiara era simbolul puterii vremelnice a papilor. Prima coroană apare în timpul lui Inocenţiu al III-lea (sfârşitul sec. al XII-lea); a doua în timpul lui Bonifaciu al VIII-lea (sfârşitul sec. al XIII-lea), iar a treia în timpul papilor de la Avignon (sec. al XIV-lea). Începând cu Papa Paul al VI-lea (+1978), papii au renunţat la tiară. Ioan Paul I şi Ioan Paul al II-lea au renunţat şi la orice fel de încoronare la începutul pontificatului lor.
