(Din lat. superstítio). Superstiţia este devierea sentimentului religios şi a practicilor pe care acesta le impune; o deviere a cultului pe care îl aducem Dumnezeului adevărat. Îşi are expresia maximă în idolatrie precum şi în diferitele forme de divinaţie şi de magie (cf. CBC 2111; 2138). Principalele forme de superstiţie: ghicitoria (recurgerea la diavoli, chemarea morţilor, consultarea horoscoapelor etc.); magia sau vrăjitoria, adică încercarea de a capta puterile oculte pentru a le pune în serviciul propriu; spiritismul, adică încercarea de a intra în legătură cu sufletele morţilor pentru a cunoaşte şi a face lucruri care nu pot fi cunoscute sau făcute cu puterile naturale. Superstiţia este un păcat împotriva poruncii întâi a lui Dumnezeu: "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine".
