(Din lat. relíquiae, resturi). În sens larg, tot ce rămâne după moartea unui creştin care a murit în faimă de sfinţenie: trupul (moaştele), instrumentele cu care eventual a fost martirizat, lucrurile ce i-au aparţinut etc., care au devenit obiect de veneraţie din partea credincioşilor. În sens strict, moaştele şi obiectele care au aparţinut fericiţilor şi sfinţilor. Este absolut interzisă vânzarea relicvelor sacre. De asemenea, relicvele importante ca şi cele care sunt foarte cinstite de popor, nu pot fi înstrăinate sau transferate fără permisiunea Scaunului Apostolic (cf. CDC, can. 1190). Motivul venerării relicvelor este de a proclama faptele minunate ale lui Cristos în slujitorii săi şi de a oferi credincioşilor exemple vrednice de urmat (cf. SC 111). Cinstea relicvelor este şi un semn de respect pentru trupul chemat să intre în comuniune cu Dumnezeu la învierea din morţi.
